Buenos Aires - 1000 de orgasme fara niciun Oscar

Roberto Benigni, regizorul peliculei " La Vita e Bela', afirma la primirea Oscar-ului " Ma simt ca si cum as avea 1000 de orgasme in acelasi timp", asta dupa ce se catarase efectiv pe scaunul lui Spielberg, de fericire.
Planul era ca duminica sa-mi iau o zi libera de la cursuri si practica, si sa ma relaxez scriind in blog.
Dar sunt mii de senzatii ca o povara dulce, care-si cer dreptul la non-uitare.
Cea mai recenta, cea de aseara din Nino Bien, vine dupa ce El Tigre, un dansator foarte bun si inventiv, pe care l-am invitat la dans, la o apertura, isi introduce piciorul intre picioarele mele si ma ridica de la sol. Conversatie :' Eu te-am invitat sa ma dansezi, nu sa ma violezi :)', ' Eu sunt El Tigre, singurul animal care are 365 de orgasme pe an'. Urmatoarea melodie, patesc la fel. Se uita la mine, iar eu spasita, afirm 'Multiplu'.
Milonga nu este numai bucuria dansului, este bucuria de a cunoaste oameni, si a schimba cu ei ganduri, reactii, glume. Este spectacolul vietii in toata splendoarea lui, in special in Buenos Aires, unde o milonga mare aduna cam 200 de oameni, care vin relaxati, bine dispusi, si mirosind dupa 4h de dans, la temperaturi considerabile, a sampon dulce de copii.
Cea mai buna tanda din viata asta, am avut-o aseara, in Nino Bien cu un milonguero de vreo 70 de ani. N-a luat in viata lui cursuri, i-a observat pe milongueros adevarati, si a dansat foarte mult. Face o quebrada, de ajung de la 1.80m cu tocuri, la 1.30, si o coborare atat de lenta si eleganta....Un vis. Foarte putine figuri, dar un caminar, o disociere a torsului si o imbratisare pe care nu o dau pentru toate volcadele triplu salt surub din lume.
Nu e suficient sa observi si sa dansezi, trebuie sa ai ceva, inteligenta, intuitie, eleganta, simt al frumosului, si mult exercitiu, care sa-ti permita sa o faci. Quebrada mi se pare foarte dificila, pentru ca implica un caminar foarte studiat. Sa-ti iasa asta bine - proba de maestru.
Nu cred in tampenia asta cu cabezeo, si nici n-am timp sa stau sa ridic din sprancene, candid si enigmatic, catre toti dansatorii, indiferent de nivel, asa ca merg sa ii invit eu. Ii urmaresc intai cum danseaza - si apoi la atac. Unora le spun sincer cum sta treaba, altora mai cu staif, le arunc ' Azi e ziua mea. Imi faceti placerea sa dansati cu mine?' Pana acum a mers 100%.
Miercuri in El Beso, l-am invitat pe Tete cu aceasta replica, am dansat, aseara in Nino Bien am folosit-o din nou. A inceput sa rada. I-am spus ca de fiecare data cand dansez cu el, e ziua mea de nastere.
Un dans cu Tete este o calatorie pe aripa unui elicopter - energia pe care o imprima in mers este atat de mare, cei de la Boeing ar trebuie sa o studieze.. Mi-a spus sa stau cat de sus pot.
La temperatura de ieri, 40 grade, s-ar putea sa-i urmez sfatul si sa ma evapor.
Acum ploua in Buenos Aires, ies un pic sa ma plimb, imi revin cu greu dupa avion, noul fus orar, si caldura asta umeda, inabusitoare.
Profit de aceste zile pentru a simti orasul si oamenii. Si pe aici bate vant de criza, dar argentinienii sunt obisnuiti cu asta...
De luni, incepe cantonamentul.
Vreau sa scriu in fiecare duminica, unele din gandurile care ma ocupa, impresii despre lectii, practici si dansatori, cu speranta ca unele sa-ti foloseasca sau cel putin sa te amuze.
(Imi) Revin peste cateva zile.