Buenos Aires - AMR 1 sapt.

'Cand pleci?' 'Peste o saptamana.' ' Am auzit ca stai 6 luni. Ce o sa muncesti?' 'N-o sa muncesc, merg sa invat sa dansez.' 'Pe bune? Numai pentru dans? Te invidiez, sa stii.'
Da, numai pentru dans. De ce pare atat de greu de imaginat?
Eu nu ma invidiez, pentru ca va trebui sa returnez o suma destul de mare de bani anul viitor.
De ce este ok sa-ti faci imprumut pentru o masina, casa, vacanta, implant dentar, implant cu silicoane, dar nu poti face acelasi lucru pentru ceea ce conteaza pana la urma: pasiunea care-ti umple inima de sange, si ochii de lumina.
Este general acceptat faptul ca ne cunoastem intr-o foarte mica masura. Ce cale poate fi mai directa si accesibila spre auto-cunoastere decat a-ti construi viata in jurul pasiunii mistuitoare pe care ai descoperit-o si care te va descoperi ?!?
Urasc vietile trase la xerox si retetele de fericire.
Cred in drumuri personale, unice, sinuoase, pline de obstacole, nebatatorite, aspre, care se strabat cu lacrimi de efort in ochi dar cu zambet larg pe buze.
Sunt fana proverbului " Daca pare simplu, nu stii inca totul."
Revenind la dans, ii prefer pe departe pe argentinianul Omar care face caminar pe sina de tren, oprindu-se din cand din cand pentru un lapiz, sau pe japonezul straight Niu care face piruete multiple pe tocuri de 10cm, italianului Emiliano sau americanului Chris care merg la cursuri de grup, chiar si in Sunderland, si nu danseaza decat la milongi.