Buenos Aires - AMR 2 sapt.

A mai ramas atat de putin.
Peste 2 saptamani, voi fi in aeroport, cat mai mult in bratele lui Ovidiu.
Avionul decoleaza la ora 3 pm, iar al doilea, luat din Madrid, aterizeaza in Buenos Aires marti, ora locala 10am. Din diferentele de fus orar, castig cam 5 ore.

Ce avion as putea lua sau cate mii de piruete sa fac pe secunda pentru ca teoriile dlui Einstein sa-mi dea inapoi 10 ani si astfel sa ma apuc de dans, tango in special, la 22 de ani?...
Sau macar la 24 sa fi facut-o, in loc de acel MBA cu tot cu bursa Soros si internship-ul din Spania, care de altfel m-a facut sa invat spaniola si astfel poate sa ma apropii mai mult de tango....Cine poate sti, drumurile sunt tare incalcite de cele mai multe ori.
Niciodata n-am stiut sa gasesc scurtaturile. De obicei fac maratonuri pentru a gasi uneori intamplator, cei 100 de metri de sens.
Maratonul meu argentinian de tango dureaza 6 luni.
Incalzirea am facut-o in iarna, cand cele 2 luni petrecute in Buenos Aires, cu toate zilele lor de cursuri de tango si noptile lor de milongas (n.a. petreceri cu muzica de tango) mi-au inoculat ireversibil microbul/macrobul tango-ului.

Principala vinovata este profesoara ma, Natacha Poberaj, campioana mondiala. Vorbele ei imi suna ca niste mantre: ….Lu, tango-ul este destindere si prezenta in acelasi timp ( prezenta, nu incordare!)….. este eleganta si atitudine………. este grija fata de partener si celelate perechi de pe ring………… este disocierea intre picioarele care sunt grele pe sol, in contact permanent cu acesta, si torsul care este usor si se deplaseaza inspre sus…………este improvizatie, bucurie, impartasita cu partenerul de dans…….. tango-ul nu se opreste odata cu muzica. Tango-ul este viata insasi………

Intre timpii de dans, am inteles ca tango-ul reflecta foarte fidel personalitatea dansatorului. As putea scrie cateva volume despre asta.
Nu-mi trebuie sa cunosc visurile cuiva, gesturile, angoasele, traumele din copilarie, relatia cu tatal, iubitul si pisica, pentru a-l demasca, mi-e sufficient sa-l/o vad dansand pe “El flete’ de D’Arienzo ( n.a. compozitor genial de tango si director de orchestra).

Tango-ul este neiertator.

Bineinteles, nu vorbesc de tango-ul sportiv, cu figurile invatate inainte, cu trandafir intre dinti, capul deplasat dreapta-stanga, intalnit in tribunele de tenis, postura de constipatie severa, zambet clinic si expresie lo- botulinica.

Vorbesc de tango-ul argentinian veridic..cel care se intampla in acel moment, pe acea melodie, intre acele 2 persoane, care se cunosc sau nu, un moment ce nu a fost repetat inainte si este irepetabil, ca acesta in care scriu aceste randuri si acesta in care tu le citesti. Un moment unic. Vorbesc de prezenta, emotie, bucurie spontana, de electronii atomilor fetei care, pentru 3 minute, cat dureaza dansul, evadeaza de pe orbitele lor si se invartesc in jurul nucleelor atomilor baiatului, atat de repede sau incet cat vor ei, si nu cat spun experimentele dlui. Bohr.

Vorbesc despre viata, vorbesc dspre asta –http://www.youtube.com/watch?v=G-o4yFkjMq4

Sunt intrebata daca imi fac scoala de dans cand ma intorc. Probabil. Sau poate nu.

Poate voi face comert cu vin Trapiche Mendoza, sau impresariat cu fotbalisti argentinieni, sau pur si simplu ma voi intoarce cu o postura mai buna si 100 de metri de dublu sens Bucuresti - Buenos Aires - Bucuresti.